postarita urlatoare

Hai sa povestesc ceva desi as vrea daca se poate sa se traga nishte invataminte din povestea asta decat insusi sirul povestirii.dimineata ora 6,deabia ajunsesem la magazin si ca de obicei scoteam mesele [la terasa din fata magazinului]si tocmai cand eram cu o masa in brate vine o dragiuta doamna postarita de vre o 50 si ceva de ani ,negra tuci,mica si lata ca mai bine o sari decat s o ocolesti si pune umbrela[am uitat sa spun ca ploua de rupea]fix si exact in locul unde eu urma in cateva secunde sa pun masa si ea stai exact ca o sa fac lucrul acesta pentru ca este o consumatoare frecventa a magazinului de lanaga mine,si zic,doamna luati umbrela ca sa pun si eu masa ,cu glas mai mult decat dragut pentru nesimtenia ei ,si nici nu apuc sa termin de zis ca ma trezesc cu o ploaie de urlete din partea distinsei frumuseti de posta targovisteana,de am ramas blocata un moment ,in jurul nostru lumea se uita la fel de uimita ca si mine de urletele domanei,fatp ce m a pus pe ganduri.Niciodata sa nu mai deranjez asemenea specimene ,o fi fost in vre o viata anterioara o mica printesa ,oricum din racnetele ei nu am putut intelege prea multe cert este ca nu ma mai iau nicodata de persoane pe care clar le vad cu o prea putina cultura ca sa faca diferenta intre o rugaminte si o mahalageala ,si ma gandesc acum ,nu faceam eu bine sa i pun masa direct si exact pe umbrela,in felul asta ma scuteam de nishte nervi de dimineata ,aiurea n tramvai.