ANUL 2012

Pământul s-a oprit O anomalie majoră a mişcării de rotaţie a Pământului pune pe jar cercetătorii. 15 februarie 2006 - De patru săptămani Pământul se roteşte fără a mai avea excentricitatea binecunoscută de specialişti sub numele de Mişcarea Chandler. Oare planeta a ajuns la o răscruce în destinul său? De ce survine această oprire neanunţată a mişcării Chandler, care a fost constantă şi predictibilă timp de peste 100 de ani? După cum se ştie, mişcarea Chandler este generată de atracţia diferenţială exercitată de Lună şi Soare asupra structurii neomogene a planetei. Această atracţie apare datorită faptului că orbitele acestor corpuri cereşti sunt în planuri diferite, având anumite unghiuri faţă de planul ecuatorial planetar. Astfel, Soarele şi Luna apar alternativ deasupra şi apoi sub planul ecuatorial. Din această cauză, o parte a planetei este forţată să se rotească puţin mai repede sau mai încet faţă de cealată parte, în funcţie de poziţiile Soarelui şi a Lunii, generând o mişcare de balans rotativ. Mişcarea Chandler are o periodicitate de 7 ani în care s-au observat două extreme (un minim şi un maxim) la distanţă de 3,5 ani. Începând din octombrie 2005, planeta intra în faza de minim a mişcării Chandler ce trebuia să dureze 14 luni, acoperind întregul an 2006 şi puţin din 2007. Însă din luna noiembrie 2005, punctul de referinţă al măsurării mişcării Chandler a început să descrie o traiectorie circulară din ce în ce mai strânsă, astfel încât pe 8 ianuarie 2006 a încetat în mod real orice schimbare a coordonatelor x şi y folosite pentru a determina modificarea zilnică a locaţiei axei de rotaţie a planetei.
În imaginea alăturată, se poate observa cum cele două grafice, reprezentând variaţia coordonatelor x şi y ale acestei locaţii, arată că această mişcare de balans s-a oprit. Consultând arhivele ce conţin valorile măsurate ale acestei mişcări de-a lungul anilor, s-a constatat că aceasta este prima dată în istoria cunoscută a planetei când balansul axei de rotaţie a Pământului a încetat. Această anomalie durează deja de o lună şi continuă să sfideze legile pe care le-a respectat în ultimii 100 de ani. Planeta a ajuns într-un punct crucial în existenţa sa. Este clar însă că această "pauză" nu va putea dura la nesfârşit. Realităţile cosmice şi geofizice ne fac să credem că acum se naşte o nouă mişcare Chandler, guvernată de alte legi şi probabil având alte caracteristici. Un ciclu cu totul nou. Oprirea curentă este rezultatul clar al unor noi vectori care contracarează forţele cunoscute ale Lunii şi Soarelui, cel putin la nivelul local al acestei planete. Şi din moment ce mişcările orbitale nu s-au schimbat, nu ne rămâne decât să "suspectăm" că Pământul este cel care s-a schimbat. Ce reprezintă această schimbare? Ar putea fi două cauze. Sau chiar mai multe. Una dintre acestea se află în Oceanul Indian. Ca urmare a imensei rupturi din zona Sumatra apărută la sfârşitul lunii decembrie 2004 (odată cu celebrul Tsunami) au existat sute de cutremure cu magnitudine peste 6 grade Richter în acea zonă, într-un interval de numai câteva săptămâni. Plăcile tectonice concurente au rupt echilibrul fragil în care se aflau. Este clar că poziţia locală a acestora s-a modificat, ducând la apariţia unor noi vectori generaţi de mişcarea de rotaţie a Pământului, afectând în acest fel balansul Chandler. O altă posibilă cauză este inversarea polilor magnetici ai Pământului. Polul Nord magnetic se apropie de punctul de nord al axei de rotaţie cu o viteză de 40 km pe an, conform unor măsurători de ultimă oră realizare de specialiştii canadieni. Această tendinţă a început încă din 1930, viteza crescând progresiv. Ne putem aştepta deci ca această viteză să crească în continuare.
Probabil că aceşti doi factori au un cuvânt de spus în oprirea mişcării Chandler, însă poate mai există şi alţii. Situaţia prezentă este alarmantă, pentru că nu ştim la ce ne putem aştepta. Se poate presupune că urmează o nouă fază în această "piesă de teatru" pe care ne-o prezintă planeta. Probabil că va începe o nouă mişcare Chandler care va tinde să se stabilizeze. Nu ştim însă cât timp va dura această fază intermediară, şi nici ce implicaţii va avea asupra noastră. În orice caz, putem avea în faţa noastră evidenţa profeţiei celebrului Edgar Cayce despre inversarea polilor. În anii 1930, el a afirmat că va avea loc o inversare a polilor şi un nou ciclu va începe odată cu intrarea în noul mileniu, ce poate culmina cu evenimente catastrofice pe întreaga planetă. Se pare că ne aflăm chiar în "miezul" profeţiei, în plină desfăşurare a ei. Pentru că această oprire a mişcării Chandler nu are cum să fie definitivă, urmează deci să apară o încercare a planetei de a-şi regăsi balansul pierdut momentan. Probabil că perioada care vine se va întinde pe mai mulţi ani. Stabilizarea balansului planetar va fi însă precedată de încercări mai mult sau mai puţin "disperate" cauzate de acumularea tensiunilor interne în structura planetei. Eliberarea acestor tensiuni şi canalizarea lor spre refacerea mişcării Chandler este posibil să se facă violent. Specialiştii care au cercetat arhivele valorilor balansului planetar au constatat că Pământul a avut o manifestare din ce în ce mai zbuciumată (din acest punct de vedere) la fiecare trecere a graficului de balans prin zona Groenlandei - Atlanticul de Nord. Cei care susţin profeţiile lui Edgar Cayce au un argument în plus acum, că s-a descoperit această zonă specială care "alimentează" balansul cu o instabilitate din ce în ce mai mare, ajungându-se în acest moment la o ieşire completă din ritmul binecunoscut de 100 de ani încoace. Ce înseamnă toate acestea? Mai mulţi clarvăzători afirmă că toate aceste schimbări abrupte care au apărut în ultima vreme sunt dovada clară că Pământul se schimbă. Caracteristicile mişcării de balans, aşa cum au fost ele cunoscute până acum, au început deja să se schimbe. Toate energiile care s-au adunat până acum în tensiunile interne planetare, încep să se manifeste vizibil. Consecinţele acestor schimbări vor apare în cateva luni. Dacă vor fi dezastruoase sau nu, încă nu se poate spune.
Datorită faptului că articolele AIM sunt adesea copiate pe diverse forumuri şi apoi preluate de alte reviste şi site-uri, fără a specifica originea lor, vă informăm că adresa acestui articol este http://aim.pro.tc/?a=175 şi este publicat la Active Information Media.Ce putem face? Dacă privim lucrurile strict din punct de vedere materialist, s-ar putea spune că nu ne rămâne decât să aşteptăm. Nu sunt de acord. Putem face ceva, acţionând pentru ca aceste schimbări iminente să se facă gradual, fără violenţă. Putem determina viitorul Una dintre cele mai mari temeri ale oamenilor este teama de viitor. Mai ales când acesta poate fi nefavorabil, cum este în cazul acesta. Există însă o descoperire uluitoare, prea puţin mediatizată, şi care ne poate face responsabili pentru viitorul noastru. Pentru ca îl putem schimba.
Apollo 13 a intrat în istorie ca misiunea cea mai dificilă a NASA. Celebra fraza "Houston, avem o problemă", rostită de cosmonauţii din staţie, a rămas în istorie. Pierderea controlului asupra modulului punea în pericol succesul misiunii şi exista riscul ca acesta să aterizeze pe sol, făcându-se praf şi omorând pe cei trei cosmonauţi. Salvarea a venit prin rugăciune. Milioane de oameni şi-au îndreptat ochii către Dumnezeu şi s-au rugat (în tăcere sau cu voce tare) cu speranţa că cei trei astronauţi se vor întoarce teferi acasă. Chiar Senatul S.U.A. a adoptat o rezoluţie în privinţa rugăciunii. Întreaga planetă s-a rugat. Rezultatul a fost cel scontat, Apollo 13 reuşind să amerizeze în oceanul Pacific, iar cei trei americani au fost astfel salvaţi. Nimic în afara rugăciunii nu poate explica schimbarea de traiectorie a modulului american. Similar, preconizatele evenimente generate de re-balansarea planetei pot să nu fie în mod necesar violente. Puterea rugăciunii sincronizate a milioane de oameni, a întregii planete, poate determina o manifestare graduală, liniştită a acestei noi echilibrări. Stă în puterea noastră. Noi suntem singurii responsabili de viitorul pe care-l vom trăi. Suntem pregătiţi?
Calendarul Maya O imensă piatră din America Mijlocie găzduieşte celebrul calendar Maya care cuprinde cicluri de 1.872.000 zile. De ce tocmai această cifră? Unităţile de măsură specifice civilizaţiei maya ne uşureaza calculul: o zi terestră este numită KIN; 20 de zile formează un UINAL; 18 asemenea "luni" formează 360 de zile, numit TUN; 20 asemenea "ani" (7.200 zile) formează un KATUN; 20 de katun-uri formează un BAKTUN, iar 13 baktun-uri întregesc acest ciclu de 1.872.000 de zile (aproximativ 5.125 ani). Precesia echinocţiilor Maurice Cotterell a descoperit că sunt necesare 1.366.040 zile pentru ca polii magnetici ai Soarelui să se inverseze. Inversarea polilor magnetici este de acum un fenomen acceptat şi întâlnit la toate corpurile astronomice (stele sau planete). Cotterell a calculat această perioadă folosindu-se de intersecţia orbitei soarelui la ecuator (26 zile) cu orbita sa la poli (37 de zile). Această descoperire a fost posibilă datorită măsurătorilor realizate de sateliţi. Tot Cotterell a observat că cinci astfel de cicluri ale calendarului Maya formează aproape întreaga perioadă a precesiei echinocţiilor care este de 25.920 de ani (aprox). Mai târziu el a descoperit că cifra exactă a ciclului de inversare solară este amintită în scrierile vechi Mayaşe. Cum este posibil ca cele două măsuratori să fie identice? Civilizaţia Maya avea vaste cunoştinţe astronomice şi Soarele era punctul central în ştiinta lor. De aceea, cercetările lui Cotterell nu sunt decât o re-descoperire, sau o confirmare a ceea ce mayaşii ştiau deja. Calendarul Maya ocupă aproximativ o cincime din ciclul de precesie a echinocţiilor; adică înmulţind 5.125 de ani cu 5 obţinem 25.625 ceea ce este foarte aproape de 25.920. Cotterell a realizat un grafic al inversarii polilor magnetici ai soarelui compus din 781 de "unităţi" de timp cu o durată totală de 68.302 zile. A observat că în unităţile 19 şi 20 are loc o asemenea inversare. Ciclul de bază durează 1.366.040 de zile. Mayaşii ştiau că la durata ciclului de bază se pot adăuga una sau două unităţi de câte 260 de zile pentru a obţine ciclul complet de 1.366.560 de zile. Fiind atât de important, mayaşii au numit această unitate de 260 de zile, un TZOLKIN. Cataclisme şi ere Ciclul de precesie a echinoctiilor determină momentele în care au loc mari cataclisme pe Terra. Din fericire aceste cataclisme nu au dus la dispariţia vieţii pe această planetă. Civilizaţia Maya acordă o mare importanţă acestui ciclu şi este acum clar că scrierile lor ne avertizează că urmează o asemenea perioada "de trecere". Concluzia unanimă la care au ajuns majoritatea cercetătorilor acestui domeniu este că ultima zi care încheie actualul ciclu al calendarului Maya este 22 decembrie 2012.
Datorită faptului că articolele AIM sunt adesea copiate pe diverse forumuri şi apoi preluate de alte reviste şi site-uri, fără a specifica originea lor, vă informăm că adresa acestui articol este http://active.info.ms/?a=83 şi este publicat la Active Information Media.Lucrarile lui John Major Jenkins publicate în "2012 - Cosmogeneza Maya" ne oferă cheia care a determinat ca ziua "Z" a calendarului Maya să fie 22.12.2012: în mişcarea de precesie, Pământul ajunge într-un punct de aliniere cu centrul galaxiei în anul 2012. Multe din miturile Mayaşe cuprind într-o formă artistică acest moment de "sincronizare" a Pământului cu centrul Galaxiei folosind simbolul renaşterii. Renaşterea planetei Edgar Cayce, celebrul medium care a uimit America prin mesajele sale, afirmă că Pământul va fi re-nascut. Sfârşitul anului 2012 pare să fie începutul noii vieşi pentru întreaga planetă care, în acest fel, primeşte un nou influx de energie din centrul galaxiei.Clima este în curs de schimbare? Fără echivoc, răspunsul este da. O serie de observaţii tind să confirme această concluzie şi permit o mai bună înţelegere a rapidităţii acestor schimbări. Ca urmare a preocupărilor majore pentru schimbările climatice ce pot surveni în acest secol, climatologi din toate colţurile lumii emit scenarii de evoluţie a vremii şi climei. România în faţa schimbărilor de climă Când inundaţii - când secetă, iar peste toate acestea, fenomene meteorologice până acum inexistente în România. Şi vorbim aici în primul rând despre tornade. Moviliţa, Făcăieni - sunt două momente incredibile, teoretic imposibile în România, practic devastatoare. De ce au apărut? Specialiştii spun că din cauza schimbărilor semnificiative ale vremii. Meteorologii ne avertizează că, numai în ultimii ani, în ţara noastră, temperatura medie a crescut cu aproape un grad. În noaptea dintre 12 şi 13 august 2002, un fenomen meteo fără precedent în ţara noastră a năruit localitatea Făcăieni din judeţul Ialomiţa. Despre vârtejul nimicitor s-a vorbit extrem de mult, iar denumirea lui a fost prilej de controverse. Unii i-au spus tornadă din capul locului, alţii i-au contrazis explicând ca în România, o ţară cu climă temperat-continentală, aşa ceva nu este posibil. În mod obişnuit, tornadele se formează deasupra oceanelor după care se deplasează către ţărm unde mătură totul în cale. Specialiştii au convenit în cele din urmă să-i spună furtună cu aspect de tornadă. Oricare i-ar fi numele, ceea ce a lăsat în urmă vârtejul a fost un coşmar. 3 morti, 18 raniti, 400 de case distruse, trafic feroviar şi rutier blocat. Un dezastru din care mulţi nu şi-au revenit nici astăzi. În aceeaşi noapte de coşmar, câteva ore mai târziu, o furtună asemănătoare a izbit în altă parte. Comuna Ghindăreşti, judeţul Constanţa. În mai puţin de cinci minute au fost smulse acoperişurile a peste 30 de case, a fost afectată structura de rezistenţă a bisericii din sat. Una dintre turle a fost smulsă de vîntul puternic şi aruncată peste case. Comuna a rămas în beznă, fără legături telefonice şi fără apă potabilă. Bărcile de la malul Dunării zburau ca frunzele, iar apoi se zdrobeau de pământ. Cei peste trei mii de localnici lipoveni au fost îngroziţi. Furtuna din localitatea Moviliţa (jud. Ialomiţa) a fost asemănătoare cu cea din Făcăieni, dar de o intensitate mai mică, a declarat directorul general al Administraţiei Naţionale de Metrologie, Ion Simion.
Cotidianul "India Daily" titra pe 17 mai 2005: începutul unui nou sezon de război prin manipularea mascată a climei. Birourile naţionale de climă ale diferitelor ţări au început să prezică taifunuri şi cicloane pe tot globul. Cu toate acestea, unii oameni de ştiinţă sunt convinşi că vor exista numeroase tentative mascate de manipulare a climei prin crearea de cicloane ca simple experimente climaterice în încercarea de a le controla artificial. Cea mai modernă metodă de manipulare artificială a climei implică ionizarea "la comandă" a straturilor atmosferice aflate la o altitudine între 4500 şi 9000 de metri. Această "joacă" cu ionosfera planetei şi folosirea controlată a interacţiunilor dintre Soare şi Pământ poate creea efecte neprevăzute. Oamenii de ştiinţă au realizat că întreaga climă a planetei este determinată de radiaţia solară electromagnetică care ajunge pe Pământ. Există anumite indicii care arată că radiaţiile expulzate în urma furtunilor solare sunt direct responsabile de schimbările climei planetare. Iar aceste furtuni solare sunt determinate de un nivel neobişnuit de mare al energiilor care sosesc în sistemul nostru solar provenind dintr-o anumită zonă a galaxiei. (Despre toate aceste interacţiuni, Active Information Media a publicat o serie de articole. Detalii în Centura fotonica.) S-au realizat diferite modele pe calculator despre rolul şi comportamentul ionosferei care acţioneaza ca un filtru în calea radiaţiilor solare în drumul lor spre suprafaţa Pământului. Dacă există metode de a controla acest filtru, atunci aceste metode şi tehnologii devin adevărate "pârghii" pentru modificarea climei planetare. Acesta este rezultatul la care s-a ajuns folosind cercetarea computerizată. Controlul ionosferei permite modificarea climei. Iar rezultatele sunt magice. Una dintre metodele de a controla ionosfera constă în a manipula artificial densitatea ionilor în această zonă atmosferică prin folosirea unor puternice transmiţătoare şi a unor întregi suprafeţe de teren "plantate" cu antene operând în gama de înaltă frecvenţă. Există suficiente informaţii publice pe această temă, atât pe internet cât şi în diverse jurnale de specialitate. Cel mai cunoscut mijloc de modificare climatică la nivel planetar este celebrul HAARP din Alaska. Tendinţe recente arată că folosirea super-conductoarelor în sateliţii spaţiali este un alt mijloc de a genera fluxuri electromagnetice intense pentru a "bombarda" ionosfera cu scopul de a controla artificial clima. Experţii declară că în acest sezon se vor folosi în repetate rânduri fluxuri electromagnetice puternice pentru a genera un comportament climatic mult mai violent decât până acum. Studii foarte recente, realizate în anumite ţări interesate de această temă, arată că folosirea unor fluxuri electromagnetice "inverse" poate neutraliza "bombardamentul" energetic destinat să modifice vremea. A început oare deja războiul nevăzut? Din nou anul 2012 Conform unor cercetători care lucrează în echipă cu un grup de geofizicieni şi astrofizicieni în cadrul unei companii de cercetare din Hiderabad (India), Pământul şi Soarele vor trece printr-un proces de inversare a polilor magnetici în anul 2012. Această sincronizare de evenimente s-a mai petrecut cu miloane de ani în urmă, când au dispărut dinozaurii. Inversarea polilor magnetici este un proces în care poziţia acestora se modifică gradual. În cadrul acestui proces, se ajunge la un moment dat în care câmpul magnetic al planetei are intensitate zero, ceea ce înseamnă că planeta nu mai are, în acel moment, câmp magnetic. Când acest moment coincide cu cel al fenomenului similar de pe Soare, apare o problemă majoră. NASA a recunoscut public existenţa acestui fenomen, însă a căutat să reducă panica afirmând că Pamantul va avea totuşi un câmp magnetic, foarte slab şi instabil, dar nu zero. Conform cercetătorilor de la Hiderabad, sincronizarea celor două fenomene de inversare a polilor magnetici (ai Pamantului şi ai Soarelui) poate determina, pe lângă disfuncţionalităţi în sistemele energetice şi electronice şi problemele deja cunoscute cu rătăcirea păsărilor şi animalelor migratoare, efecte cu mult mai periculoase.
Datorită faptului că articolele AIM sunt adesea copiate pe diverse forumuri şi apoi preluate de alte reviste şi site-uri, fără a specifica originea lor, vă informăm că adresa acestui articol este http://aim.y11.net/?a=130 şi este publicat la Active Information Media.Printre acestea amintim: sistemul imunitar al vieţuitoarelor se va slăbi semnificativ, crusta planetară va fi zguduită de vulcani, mişcări tectonice, cutremure şi alunecări de teren, magnetosfera planetară va fi slăbită şi va permite radiaţiei cosmice să pătrunda periculos de mult până la suprafaţa planetei cauzând cancer şi arsuri solare, iar campul gravitaţional terestru se va modifica într-un mod neprevăzut. Pe de altă parte, s-au semnalat un număr mare de apariţii OZN în această perioadă care (se presupune că) ne observă şi ne studiază îndeaproape. Unii ufologi afirmă că prezenţa OZN-urilor este din ce în ce mai mare pe măsură ce ne apropiem de anul 2012. Alţii au prezis că va avea loc o neobişnuită "întâlnire" oficială în 2012. Detalii în India 2012. Profeţii despre prezent "Scoarţa pământului va lua foc, clima va suferi unele schimbări, cutremure simţitoare vor distruge multe dintre clădirile existente, uragane şi vânturi puternice, terestre şi maritime, vor nimici îndrăzneala oamenilor bazaţi numai pe aşa zisa putere a ştiinţei. Ingeniozitatea omenească pusă în slujba răului va face cunoscute lumii cele mai groaznice crime şi pământul va cunoaşte cele mai cumplite boli ce vor apare pentru a fi nimicită existenţa oamenilor răi sau perverşi." Afirmaţiile de mai sus aparţin celebrului indian Sundar Singh care a vizitat România la începutul secolului trecut şi a făcut o serie de profeţii despre rolul ţării noastre în viitorul care începe acum. Deşi în perioada anterioară mulţi oameni se îndoiau de adevărul acestor predicţii, evenimentele actuale au adus din nou în atenţie discursul lui Sundar Singh despre România. "Iată, după cum am văzut eu, aceste transformări vor veni peste voi şi vă vor lua prin surprindere chiar dacă veţi rămâne neclintiţi în încăpăţânarea voastră şi nu veţi ajunge să credeţi în DUMNEZEU" a mai spus Sundar Singh. Vorbind despre încercările prin care noi trecem acum, el adăuga: "Sfârşitul acestor încercări va fi marcat de un dezastru planetar produs de cutremure, care va îngrozi aproape întreaga lume." "America de Nord şi de Mijloc vor ajunge să fie în cea mai mare parte un gigantic cimitir. Aceasta se va întâmpla tocmai în ajunul unor imense planuri de dominaţie prin care se va urmări supremaţia întregii planete." "Chiar dacă vă uimesc cele afirmate de mine, să nu mire pe nimeni ceea ce se va întâmpla, deoarece fiecare are ceea ce merită, în final dreptatea, adevărul şi lumina spirituală triumfând."

"Aceeaşi şamani i-au spus lui Villoldo că lumea va ajunge într-adevăr la un sfârşit... că planeta se va transforma în anii care urmează într-un mod care depăşeste capacitatea noastră de înţelegere actuală. Perioada anilor 2002 - 2012 ei o denumeau Pachacuti, însemnând timpul când totul se întoarce invers, când realitattea este restructurată." Jay Weidner şi Vincent Bridges în cartea "Misterele marii cruci de la Hendaye" S-au scris multe despre sfârşitul timpului şi 21 decembrie 2012, dată la care celebrul calendar Maya se încheie brusc. Un lucru interesant este ca Mayaşii, care erau foarte avansaţi în astronomie, calculaseră date cosmice pâna la milioane de ani în trecut. De ce calendarul lor se încheie la solstiţiul de iarnă din anul 2012? La fel de tulburator este faptul că în cu totul altă parte a lumii, tradiţia Kalachakra (Roata Timpului) afirmă că după 960 de ani de la revelarea învaţăturii secrete în Tibet (care s-a făcut în anul 1027) va veni o perioadă de 25 de ani care va culmina cu Sfârşitul Timpului. O matematică simplă ne duce la un rezultat intrigant: 1027 + 960 + 25 = 2012. Cu câţiva ani în urmă au început să apară comentarii şi teorii pe marginea celor două "curente" convergente: calendarul Maya şi tradiţia tibetană Kalachakra. Totuşi, nimeni nu putea răspunde la o întrebare simplă şi legitimă: Pe măsură ce ne apropiem de anul 2012 şi intrăm în era Vărsătorului, transformarea conştiinţei colective a umanităţii se va face fără cataclisme sau va fi nevoie de o mare purificare şi "triere", aşa cum tradiţia indienilor Hopi (şi multe altele) consemnează? Sau în ambele moduri? Recent am citit o carte numită "Misterele marii cruci de la Hendaye" care răspunde acestei întrebări. Astăzi suntem la marginea Timpului, cu toate consecinţele de rigoare. Şi într-adevăr întreaga realitate se va întoarce "pe dos". Acelaşi lucru s-a întâmplat în Atlantida cu mii de ani în urmă, când, ca şi acum, domneau lăcomia, materialismul, setea de putere şi tehnologia, în detrimentul spiritualităţii. De cel puţin 30 de ani o multime de informaţii de natură metafizică şi spirituală au intrat în câmpul conştiinţei planetar, şi nu întâmplător. Aceasta a făcut ca mulţi oameni să se întoarca din nou sincer către spiritualitate, în toate formele ei. Dar nu suficient de mulţi. Este de ajuns să ne uităm la lumea noastră de azi şi vedem clar că marea majoritate a decis să ignore acest semnal. Personal cred că această polarizare de conştiinţe face parte din procesul de purificare al planetei. Din mulţimea de învăţături profetice, o voi aminti pe cea creştină, fiind cea mai apropiată de nivelul actual de înţelegere al umanităţii, fiind deci cea mai potrivită. În Biblie se spune că graul va fi separat de neghină. Această "triere" deja se desfăşoară sub ochii noştri. Este unanim recunoscut că, de-a lungul mileniilor, frumoasa nostră planetă a trecut prin diverse cataclisme. Fie că era vorba de inundaţii, ere glaciare, inversări de poli sau alte violenţe majore, multe dintre ele s-au petrecut foarte rapid. Căminul nostru nu este atât de stabil şi sigur pe cât am vrea noi să fie. În credinţele străvechi găsim referire la fenomenul precesiei echinocţiilor, având o durată de 25.920 de ani. Acest mare ciclu, sau Anul Cosmic, are o poziţie centrală în tradiţiile egipteană, mayaşă, nord-americană... Era deci foarte important ca astronomii antici să cunoască exact locul lor în acest mare ciclu, pentru că existenţa lor depindea de aceasta. FPRIVATE "TYPE=PICT;ALT=Misterele marii cruci de la Hendaye"
Secretul crucii de la Hendaye Marea cruce de la Hendaye din sudul Franţei este un monument ce reprezintă Sfârşitul Timpului. Conţine într-o formă codificată informaţii despre marele An Cosmic şi ciclurile de purificare şi "triere" care vin odată cu acesta. Dar mai important decât aceasta, mesajul acestei cruci descrie procesul de purificare: emisfera nordică a planetei va trece "prin foc" datorită unui eveniment ce apare în centrul galaxiei noastre. Autorii se bazează nu pe profeţie, ci pe cercetări ştiinţifice în legătură cu anumite alinieri planetare şi galactice care au determinat perioadele de purificare din trecut. Un astfel de proces a început deja şi pentru noi. Aceste conculzii prezentate în carte au o bază ştiinţifică solidă. Recente descoperiri astronomice vin în sprijinul afirmaţiei că multiple schimbări planetare au început deja şi acestea se vor intensifica pe măsura ce ne apropiem de anul 2012. La începutul anului 2004, magazinul "Fortune" şi ziarul "The Guardian" au făcut public un raport al Pentagonului. Care afirmă că în următorii ani ne putem aştepta la: schimbări bruşte de climă care vor duce planeta la anarhie; după anul 2010 Europa va suporta o schimbare radicală de climă se estimeaza milioane de victime omeneşti datorate războiului şi foametei; pâna în anul 2007 furtuni violente vor distruge bariera de coastă a Olandei determinând pierderea unor vaste teritorii; revolte şi conflicte interne vor distruge India, Africa de Sud şi Indonezia; numeroase perioade de secetă vor afecta majoritatea "grânarelor" lumii; ameninţările nucleare se vor intensifica; Marea Britanie şi ţările vecine se vor îndrepta către un climat Siberian; conflictele şi neîncrederea vor pătrunde în toate aspectele vieţii; schimbarea climei va fi o ameninţare mai mare decât cea teroristă. Dovezi ştiinţifice în sprijinul unei schimbări bruşte (de ordinul a câţiva ani) a climei există, pentru că asemenea schimbări au avut loc si în trecut. Două articole recente publicate în "Fortune" şi "Common Dreams" descriu cum aceste schimbări sunt asociate cu ultima eră glaciară, care s-a petrecut acum 13.000 de ani. Şi se pare că se va petrece din nou. Credibilitatea teoriei unei noi ere glaciare este susţinuta şi de măsurătorile navei spatiale Ulysses (lansată de Agenţia Spaţială Europeană în 1993) care arată că sistemul solar primeşte din ce în ce mai mult praf cosmic venind dinspre centrul galaxiei ceea ce duce la scăderea "luminii" pe care o primim de la Soare. De asemenea, s-a studiat salinitatea oceanului Atlantic de nord în ultimii 40 de ani. Nivelul salinităţii apei oceanice a scăzut pe măsură ce au început să se topească din ce în ce mai mulţi gheţari, ceea ce a dus la scăderea vitezei marilor curenţi de apă oceanici din această zonă (incluzând faimosul curent cald Gulf Stream), cu efecte directe asupra climei regionale. Se aşteaptă astfel o răcire puternică a vremii în următorii ani, răcire ce va afecta coasta de nord-est a SUA, estul Canadei, Marea Britanie şi ţările vecine. Ca medie, temperaturile din Europa ar putea să scadă cu 7 - 14 grade. Raportul Pentagonului mai arată că, paradoxal, vara va fi din ce în ce mai caldă, ceea ce va duce la o şi mai rapidă topire a gheţarilor oceanici, cu consecinţe grave asupra curenţilor oceanici şi a climei zonale. La extrem, se poate ajunge la ierni cu temperaturi foarte scăzute, similare Siberiei, în ţările limitrofe Atlanticului de nord. De asemenea, multe alte zone vor suferi schimbări similare. Legatura cu sudul Franţei Extraordinarul mesaj dăltuit în misterioasa cruce de la Hendaye îşi are originile în şcolile străvechi ale Gnosticismului, Alchimiei, Sufismului, Kabbalei şi Creştinismului mistic. Se pare că acest mesaj a fost scris pe această cruce de către un supravieţuitor al teribilelor zile ale Atlantidei. Ideea centrală a cărţii este că această cruce reprezintă un punct de referinţă pentru purificarea planetară actuală. Jay Weidner afirmă că "iniţiaţii şcolilor străvechi priveau timpul şi experienţa umană într-o dimensiune bazată pe cicluri." Străvechi texte indiene descriu (cu multe mii de ani înaintea Bibliei) cum Marele Ciclu de 25.920 de ani a fost împărţit în 4 ere: "În acelaşi fel cum anotimpurile decurg unul din altul, cum Luna trece prin perioadele de nastere, crestere, maturitate şi moarte, umanitatea, ca întreg, trece prin cele 4 faze ale acestui Mare Ciclu. Acesta este compus din era de aur (Satya), era de argint (Treta), era de bronz (Dvapara) şi era de fier (Kali)." Astăzi ne aflăm nu numai la sfârşitul erei de fier, dar şi la sfârşitul ciclului de 25.920 de ani. Conform scrierilor străvechi, era de fier este perioada în care magia neagră devine religie iar oamenii găsesc plăcerea în a-şi controla şi domina semenii şi chiar planeta. Pământul, aerul şi apa sunt poluate. Războaie, foamete şi epidemii înconjoară rasa umană. Timpul însuşi se grăbeşte acum spre Sfârşitul care va permite unui nou ciclu să reînceapă." Este de ajuns să priveşti atent în jurul tău şi vei vedea că toate aceste simptome sunt prezente. Alinieri cosmice Pentru a înţelege cu adevărat mesajul crucii de la Hendaye este necesar să înţelegem fenomenul precesiei echinocţiilor. Pe scurt, planeta Pămînt se învârte în jurul axei sale ca un titirez care se clatină. Ca rezultat, polul nord al planetei trasează în spaţiu un cerc imaginar larg, având o perioada de 25.920 de ani. Acest adevărat "An Cosmic" este unul dintre secretele bine păzite ale vechilor şcoli spirituale ale civilizaţiilor antice. Calea Lactee este galaxia din care face parte sistemul nostru solar. Privită din profil, arată ca o pâine rotunda cu un mijloc (centru) proeminent. Centrul galaxiei (descoperit în 1917) se comportă ca o inimă ce pulseaza lent, trimiţând în spaţiu o energie misterioasă. Autorii cărţii afirmă că mesajul crucii de la Hendaye confirmă recentele descoperiri ştiinţifice din astronomie care arată că centrul galaxiei este responsabil de periodice pulsaţii energetice ce influenţează sistemul nostru solar. Secrete străvechi ne spun că centrul galactic este sursa Conştiinţei Creatoare care ghidează evoluţia umanităţii şi a întregii galaxii şi determină calitatea vieţii şi a conştiinţei de pe Pământ.
Datorită faptului că articolele AIM sunt adesea copiate pe diverse forumuri şi apoi preluate de alte reviste şi site-uri, fără a specifica originea lor, vă informăm că adresa acestui articol este http://aim.y11.net/?a=85 şi este publicat la Active Information Media.Deşi aduce mai mult a filozofie, nu este deloc aşa. Autorii arată că descoperirile fizicianului Paul LaViolette sunt esenţiale. El le-a publicat în cartea sa "Pământul incendiat" în care demonstrează că aproximativ la fiecare 13.000 de ani Pământul primeşte un val de energie dinspre centru galactic care duce la catastrofe. Ultima dată s-a întâmplat la sfarşitul erei glaciare. Mai mult, LaViolette a examinat probe din gheaţa Groenlandei şi a descoperit straturi de Iridium, element provenit din centrul galaxiei. Toate aceste "ploi" galactice au perioade de 13.000 de ani. Suspectaţi vreo legatură cu precesia echinocţiilor? O viziune unificatoare Cei care sunt conştienţi de ceea se întâmplă azi în lume recunosc că se pregăteşte într-adevăr ceva. Tradiţiile străvechi ale indienilor Hopi, mayasii, Edgar Cayce, Roata Timpului tibetană şi multe altele, toate converg către aceste zile. De ce tocmai acum umanitatea este preocupată de probleme planetare ca reducerea salinităţii ocenului Atlantic de nord, încălzirea globală, riscul unei noi ere glaciare? De ce tocmai acum clima se schimbă drastic? În vara anului 2003, aproape 15.000 de francezi au murit din cauza căldurii excesive în numai 3 săptămâni. Gheaţa din Alaska se topeşte rapid iar stâlpii liniilor telefonice sunt în pericol de a cădea, lipsindu-le suportul. Din 2002 s-au înregistrat cele mai fierbinţi veri din ultimii 500 de ani. În ultimele câteva zeci de ani unii gheţari din Elveţia s-au diminuat cu 50%, la fel ca şi gheţurile nord-polare din regiunea Alaska şi Canada. Sir David King, omul de ştiinţă cel mai respectat din Marea Britanie a afirmat recent că "ne aflăm în faţa unui dezastru climatic" (iar ca urmare guvernul Britanic a încercat să-l reducă la tăcere). Nu putem ignora toate aceste informaţii. Atunci ce e de făcut? Să ne ridicăm mâinile la cer şi să renunţăm la orice speranţă? Absolut nu. Aceleaşi tradiţii străvechi ne spun că cei care sunt pregătiţi vor trece cu succes prin toate aceste evenimente, regăsindu-se în noul ciclu. Către sfârşitul cărţii, autorii amintesc de discuţiile pe care le-a avut Alberto Villoldo cu unii dintre şamanii din Peru. "El vorbeşte de o posibilă evoluţie a speciei Homo Sapiens spre Homo Luminous". În acestă direcţie sunt importante recentele cercetări despre genomul uman şi despre posibilele re-organizări ale genelor în forme noi care vor da naştere unor lanţuri de ADN cu mai multe spirale (în prezent sunt două). Să fie rezultatul misterioasei energii din centrul galaxiei? Un lucru e sigur: aceşti şamani sunt convinşi că ceva cu adevărat profund este pe cale să se înfăptuiască şi că urmează un pas foarte important pentru umanitate. Ca referinţă, merită citite "Amprentele zeilor" de Graham Hancock, "Profeţiile Maya" de Maurice Cotterell şi Adrian Gilbert şi "Dincolo de profeţii şi predicţii" de Moira Timms.

Prezentul ne cheamă! Jazz Rasool a prezentat la Conferinţa "Misterele" de la Marlborough evidenţa: în prezent asistăm la cel mai activ ciclu solar de când se cunoaşte, şi că acest ciclu se va încheia în 2012. El a amintit că această dată coincide cu "Sfârsitul Timpului" din celebrul calendar Maya şi cu Protocolul Kyoto (care este un tratat anti-poluare). Pe de altă parte, frecvenţa de rezonanţă Schumann (proprie acestei planete) a crescut de la 7.83 Hz la 12 Hz (după cum afirmă unele surse), ceea ce l-a determinat pe Jazz să spună că aceşti factori vor "activa", întocmai ca un comutator, o mare parte din acele gene pe care specialiştii în inginerie genetică le numesc "gene de balast" pentru că nu le cunosc funcţionalitatea. Jazz numeşte aceste gene "ADN-ul speciei" şi odată funcţionale, vor duce la fenomene de telepatie în masă şi telekinezie. Aceasta va fi naşterea unei noi specii umane: Homo Spiritus. Un alt participant la această conferinţă, Paul V., a sugerat că complexul militar-industrial american încearcă să contracareze aceste efecte benefice folosind celebrul HAARP (localizat în Alaska). Cu mulţi ani în urmă, Alice Bailey a prezis aproape acelaşi lucru, ea numindu-l Marele Plan. Pe scurt, este vorba despre dezvoltarea sintezei subiective la nivelul întregii umanităţi şi a modului de comunicare preponderent telepatic, ce vor avea ca urmare transcenderea timpului ca energie limitatoare. În acest fel, fiecare fiinţă va cunoaşte adevarata semnificaţie a minţii umane şi o va putea folosi într-un mod superior (cunoaştem că în prezent omul foloseşte numai 8-10 % din capacităţile creierului). Acest pas va determina înţelegerea planului divin pentru care fiecare dintre noi am ales să ne naştem acum şi aici. Previziuni de dincolo Dannion Brinkley este un caz faimos pentru experienţele sale tip "dincolo de moarte". El a avut o moarte de 28 minute, descrisă pe larg în cartea "Salvat de Lumină". În 17 septembrie 1975, el vorbea la telefon în timpul unei furtuni. Un trăsnet a lovit linia telefonică, astfel că mii de volţi au ajuns în corpul lui. Inima s-a oprit şi a murit. El a înviat la morgă dupa 28 de minute, dar era îmbogăţit cu o experienţă incredibilă. După ce a fost traversat de curentul electric, s-a trezit plutind deasupra corpului său, apoi a început să avanseze printr-un tunel în spirală către o lumină strălucitoare. Acolo a fost întâmpinat de o fiinţă luminoasă care radia iubire. Apoi şi-a re-trăit viaţa întocmai ca la cinematograf, s-a judecat singur pentru propriile greşeli, simţind toată durerea pe care el a provocat-o celorlalţi dar şi sentimentele pozitive pe care el le-a dăruit pe parcursul vieţii sale. El a fost dus apoi într-un oraş cristalin de lumină, în faţa a 13 fiinţe luminoase, câte una pentru fiecare zodie şi un conducător care prezida pe cei 12. Fiecare dintre aceştia s-a apropiat de el cu câte un mic obiect, care semăna cu un televizor în miniatură. Au apărut scene din viitor, şi s-au mărit până când Dannion s-a regăsit în mijlocul lor. Au fost peste 300 de astfel de viziuni, iar 117 dintre ele se vor petrece până în 2012. Peste 100 dintre aceste evenimente deja s-au produs (accidentul de la Cernobâl, destrămarea URSS, războiul din Golf, etc). După ce a primit instrucţiuni pentru a construi centre speciale, Brinkley s-a întors în corpul fizic care între timp fusese dus la morgă. După dureri şi paralizie, el a descoperit că avea capacităţi telepatice şi de previziune. În ceea ce priveşte anul 2012, Dannion a răspuns într-un interviu:Întrebare: Cat de rău va fi, Dannion?Răspuns: Sau cât de bine va fi! Cred că va fi foarte rău, geografic şi topografic, dar în sensul spiritual, conştiinţele oamenilor vor avea de câştigat enorm. Acest pământ se schimbă pentru că întregul univers se schimbă, mai ales între 2011 şi 2012, când vom fi martorii revenirii unui sistem de energii care au existat în trecut aici. Puteţi să-i spuneţi conştiinţă avansată spiritual, sau A Doua Venire, sau naşterea Erei Vărsătorului. Jose Arguelles şi Drunvalo Melchisedek, doi faimoşi cercetători care au interpretat miturile şi descoperirile arheologice ale civilizaţiei Maya, sunt profund convinşi că anul 2012 este unul de referinţă. Atunci omenirea nu va mai avea nevoie de calendar, pentru că timpul, tehnologia şi sistemul monetar vor fi trancense graţie sincronizării galactice între planeta Pământ şi centrul galaxiei noastre. Proiectul Montauk Doi marinari americani au sărit de la bordul navei USS Eldridge în timpul Experimentului Philadelphia de pe 12 August 1943. Ei s-au trezit - nu în apele golfului - ci pe pământ, în Long Island, New York, pe 12 August 1983. Au călătorit astfel în timp până la momentul în care guvernul SUA făcea un experiment similar, numit Proiectul Montauk, datorită conexiunilor câmpurilor magnetice planetare care se repetă la fiecare 20 ani pe 12 August. Cercetătorii care au lucrat la acest proiect au reuşit să călătorească în timp printr-o buclă temporală existentă între datele celor două evenimente. Dar ei nu pot merge mai departe de 2012. Timpul se opreşte în 2012? Steven Gibbs spune că există o barieră dincolo de care călătorii în timp nu pot trece, însă au cercetat momentele premergătoare şi au descoperit că orice urmă de viaţă de pe această planetă dispăruse. Cu toate acestea, există şi alte opinii... Bob Frisell spune în cartea sa că "nimic din această carte nu este adevărat, dar lucrurile sunt exact aşa (ca în carte)"; motivul pentru care ei nu au reuşit să treacă dincolo de 2012 este că ultimul experiment de călătorie în timp a fost făcut pe 2012 (sau va fi făcut) şi că toate experimentele sunt interconectate. Frisell spune că ei au putut să călătorească şi în trecut dar nu mai mult de 1 milion de ani, fiindcă aceasta este data primei călătorii temporale realizată de micii cenuşii (extratereştrii cu care guvernul SUA a făcut un pact ca urmare a evenimentului Roswell). Sursa lui Frisell este Drunvalo Melchizedek; totuşi, o persoană cu care el a stat de vorbă, ne oferă o versiune puţin diferită: - Care este cea mai îndepărtată dată până la care a ajuns vreodată cineva care a călătorit în viitor?- Anul zece mii.- Deci totul este pus la punct (stabilit clar) până în anul 10.000?- Da, însă este o "realitate" ca un vis. Nimeni nu a reuşit să atinga o realitate "concreta" dincolo de anul 2012. Acolo este un zid dincolo de care nu se află nimic.- Profeţiile ne anunţă că atunci Pământul se va schimba.- Curios, nu-i aşa?- Care este prognoza ta pentru viitorul speciei umane?- Va supravieţui.- De ce s-a menţionat odată că anul 2011 a fost ultimul an în care ei au putut să "atingă" ceva real?- În calendarul Maya se menţionează că în anul 2012 există un fel de barieră. Cei care au puteri paranormale sunt cu toţii de acord că în jurul acelei date există o bariera dincolo de care ei nu pot să treacă.- Asta nu înseamna însă că dincolo de "zid" nu există nimic...- Nu. Este doar "ascuns" vederii. Chiar şi maşinile timpului nu pot trece dincolo. Există o mulţime de oameni care sunt nerăbdători să afle dacă vor fi în stare să păstreze controlul asupra umanităţii dincolo de anul 2013.- Se pare că există o trezire a conştiinţei oamenilor chiar în aceste momente, când începem să intrăm în a patra dimensiune.- Corect. Există multe "semne" în privinţa asta.- Mulţi oameni vorbesc despre faptul că ne îndreptăm către a patra dimensiune. Ce înseamnă asta?- Pe scurt, este o nouă stare de rezonanţă. De asemenea se va conştientiza faptul că omul nu este separat de Creator. Este deci vorba despre acel spectru de frecvenţe pe care Creştinii îl numesc "a doua venire". Această "a doua venire" este de fapt o stare de a fi, nu o apariţie concretă în vederea stabilirii unei noi ordini de putere.- Cand va fi aceasta realizată?- Ei bine, entităţile de pe această planetă vor trebui să se orienteze decisiv cât mai repede în ceea ce priveşte răul sau binele, altfel le va fi foarte greu să se mai schimbe. Este vorba despre o decizie personală, între rău şi bine. În câteva cuvinte, a patra dimensiune este mult mai plină de viaţă. Entităţile trebuie încă să aibă grijă de vehiculele lor fizice (corpul fizic). Este de asemenea o lume în care compasiunea, înţelegerea şi iubirea sunt predominante. Intrarea în aceasta a patra dimensiune se va realiza între 2003 şi 2013.- Este interesant că toate acele calcule din I-Ching arată că, dincolo de 2012, totul va fi schimbat.- Da. Nimic nu va mai fi la fel pe Pământ. Scimbările au început chiar din aceste momente. Ceea ce vedem este, de fapt, moartea modului de viaţă specific celei de-a treia dimensiuni.Un alt dialog menit să aducă clarificările necesare:
Datorită faptului că articolele AIM sunt adesea copiate pe diverse forumuri şi apoi preluate de alte reviste şi site-uri, fără a specifica originea lor, vă informăm că adresa acestui articol este http://aim.coz.in/?a=68 şi este publicat la Active Information Media.- Mulţi oameni cu puteri paranormale susţin că nu se poate vedea nimic dincolo de anul 2012. Este oare din cauză că noul timp este de o altă natură, de alt fel decât cel prezent?- Aşa este. Şi asta datorită evenimentelor "fizice" (cosmice) din această perioadă.- Deci, dacă cineva spune acum că nu poate vedea dincolo de 2012, asta se explică prin faptul că lumea de dincolo de 2012 nu a fost încă "concepută", sau că noi o "construim" chiar în aceste momente. Aceasta este natura noului timp. Dar oare suntem pregătiţi?